am facut un cerc in nori de foc , am trecut prin el si am cautat iesirea drept inainte la doar un pas de unde am intrat; cautam aiurea insa, iesirea e mereu acolo unde te astepti mai putin. iesirea cateodata nici nu o mai recunosti ca iesire ci ca o preschimbare in altceva. si tot preschimbi, si tot te schimbi si tot cauti si rasfiri…sa nu uiti niciodata pentru ce si cine.

lumea fuge de pe tnb la sunetul subit al unui tunet, fug si se ascund pe scari pana se termina, unii mai curajosi se ascund sub acoperisuri pe canapele, pe perne , printre prieteni, la o bere-sursa excelenta de caldura. Razi, glumesti, legi prietenii, astepti sa iti iasa soarele sa iti aduca vara inapoi, 1 mai a trecut, motoarele sunt singurul lucru cu care te mai consolezi in timpul liber, cel putin pana va sosi din nou timpul evadarii, si vei disparea bucuros din peisajul Bucurestiului. Iar lumea te va gasi pe plaja dormind la umbra, sau in apa marii, iubind din nou, pentru a nu stiu cata oara.

credinte vechi si noi se revarsa in ganduri actuale, preziceri de demult se adeveresc acum. Si asezata intre cele doua , astept sa vad a carei usa ” title=” usa ” title=”usa”>usa “>usa se va deschide prima.

     Adevarul e, de fapt, ca ma simt libera, descatusata de acele sentimente si impulsuri de a face lucruri necugetate si total stupide. imi place setimentul, adevaratul suntiment de a trai in lumea mea, fara sa vreau sa ma ascund, fara sa vreau sa fac pe cineva sa imi simta dorul. simpu nu imi mai pasa. e o liniste si pace la care nu renunt. E Marea cea care a facut asta, cea care reuseste de fiecare data sa stearga orice sentiment greu din mine. e marea cea la care ma voi intoarce mereu si mereu ca la o prima sau ultima salvare. e maretia ei, cea care ne ademeneste, si e puterea ei , cea care ne pironeste pe plaja privind in zari si uitand de noi, trimitandu-ne pe valuri inspre orizonturi si adancuri sinistre, iar cand ne intoarcem, suntem doar noi cei care am fost din totdeauna, azi mai mult decat ieri si decat maine.

     Pana vom pieri din nou in cotloane reci, cand amintindu-ne de acea intindere lucioasa, vom gasi drumul inapoi a nu stiu cata oara.

fugind de ganduri, fugind de ritmuri, fugind de iubiri si prieteni, fugind de substanta vie ce te face sa simti si apoi sa suferi, fugind de fericire risipita, ma avant in abisul subconstientului atat cat voi simti nevoia, pana cand motivul si nebunia imi vor ingadui.

Sunt obosita si abstracta si lipsita de orice normalitate a naturii umane. Daca afara e soare si frumos si lumea vesela si binevoitoare, eu ma lupt cu nori grei, desi as putea foarte bine sa ii dau singura cu mana la o parte, sa le fac vant usor. Sunt paranoica, cred ca d-asta nici nu o fac. Stiu de fapt ca am nevoie de motive sa fiu vesela si chill. Am imbatranit, e grav. Inainte zambeam numai pentru ca m-am trezit. Acuma ma simt de parca ma urmareste cineva cu lanterna, si de fiecare data cand zambesc, imi sare in fata si imi baga lanterna in ochi "HA!!! ce faci aici??"!!!! iar eu " FGM!!! ce mama ta ti se pare ca fac??" Si te strambi, si pana iti revi din strambatura dureaza, ca doar ai imbatranit. Gata, de azi inainte declar razboi oricui imi mai strica mood-ul in felul asta!!! Caci e nashpa, e de tot cacatul…nasolol !! Si vine mai si eu plec la mare si vreau ce n-am avut o viata intreaga: un demential 1 mai in Vamaa!!! Cu sau fara iuuubii!!!

- NUU!!! arat eu a fi capabila sa-l fumez pe tot? mai am un sfert . imi mai ajunge pentru inca unul destul de sanatos. cu primul in doi, m-am si spart cam rau, am mers si cu metroul cam mult, am stat si la gaurit. devenise totul atat de abstract. cu al doilea o sa fiu in mod sigur generoasa si cu o a treia persoana.

- Deci mai ai?

- Ti-am zis ca da.

- Mai vrei?

- Da.

si s-a dus si vama veche pe apa sambetei. si eu nu ajung sa vad nici macar ramasitele din ea. E . nici nu ma astept la o schimbare in bine. doar stiu ca trebuie sa vina ceva mai bun.

exista 2 rafturi de genul in Mini Prix. Prima impresie e exact aceea ca ai gasit capatul curcubeului!!! ulcica cu aur a spiridusilor!!! dar te apuca repede rasul la ideea asta si intinzi bratele spre el si le adancesti printre straturile calde, vesele si ademenitoare. Nici imbulzeala din spate nu o mai simti, nici nebunia de la casa nu o mai auzi. Eu una am ramas cu zambetul de incantare pe fata pana la iesirea din magazin. Pe de alta parte eu nu sunt nici foarte normala…
 

copiii rebeli din bucuresti sunt in stare sa considere ca prostia e o
arta . imi venea sa il opresc pe strada si sa il intreb de ce. iar cand
ai ajuns sa crezi asta, ce ai sa faci? o sa ajungi sa o promovezi? le
merde d’il artist e o arta si e promovata ca atare. deci toate
deseurile refulate din oameni vor fi considerate deosebite, speciale si
prezentate celorlati pentru a fi aplaudate? sau poate bietul copil nu
cunoaste definitia termenului arta si il foloseste la modul general.
exista lucruri distorsionate in mintea lor, si eu sincer nu as cauta sa
indrept nimic. sunt lucruri ce trebuie schimbate in oameni tocmai la
nivelul asta. si apoi cine stie daca directia va fi atat de rea pe cat
se crede?